Referendum pe 9 decembrie „pentru” Roșia Montană

Nu participa la referendum

Urmare a cererii de informații publice pe care am adresat-o Consiliului Județean Alba, am primit:

  • un răspuns clar la prima întrebare: „care sunt costurile totale estimate pentru organizarea referendumului local privitor la repornirea mineritului în Apuseni?” -> 300.000 lei (3 miliarde lei vechi);
  • unul „diplomatic” la a doua întrebare: „ce activități va desfășura Consiliul Județean Alba pentru informarea cetățenilor pe perioada Campaniei pentru referendum?” -> în campania pentru referendum, cetățenii și partidele politice au dreptul să-și exprime opiniile în mod liber (…);
  • niciun răspuns la întrebările trei și patru: „ce acțiuni își propune Consiliul Județean Alba să întreprindă dacă majoritatea participanților la referendum răspund cu NU?, respectiv cuDA;

Răspunsul autorităților este incomplet, iar unul nou, mai detaliat, s-ar putea să găsească referendumul de mult gata. De aceea aduc în atenție câteva materiale și luări de poziție ale celor care cunosc problematica supusă referendumului mai bine decât cei plătiți să răspundă la cererile de informații publice.

Poziția Alburnus Maior privind referendumul propus pentru 9 decembrie

Dacă într-adevăr Consiliul Județean dorea să cunoască părerea oamenilor din zonele învecinate despre proiectul de la Roșia Montană, de ce nu au organizat un asemenea referendum în anul 2002, atunci când compania a început să lucreze în zonă, să strămute locuitorii, să facă foraje, să obțină aprobările pentru proiect? Despre continuarea mineritului la Roșia Poieni în regim privat ai fost întrebat prin referendum? Dar despre aprobarea recentă a proiectului de la Certej, tot pe bază de cianuri?

Singura care câștigă din organizarea referendumului este compania de la Roșia Montană, care acum are probleme legale în a-și obține aprobările pentru proiect și care va încerca să se folosească de opinia pe care o vei exprima pentru a manipula opinia publică generală și a forța Guvernul să aprobe un proiect periculos și nelegitim.

Mai multe detalii și informații: Alegerea corectă: NU PARTICIPA la referendum! Vă recomand în mod deosebit acest material scurt, dar care punctează foarte bine exact aspectele cele mai importante pe care le presupun proiectul RMGC și referendumul din 9 decembrie care caută să-i aducă susținere populară din partea unor oameni dezinformați.

Interesele autorităților locale pentru organizarea referendumului de pe 9 decembrie

Dacă citiți pozițiile oficiale ale politicienilor care au solicitat și aprobat referendumul (primarii a 35 de localități și consilierii județeni), toți afirmă că vor binele cetățenilor pe care îi reprezintă. Așa să fie, oare?

Decizia celor peste 30 de primari poate fi de bună-credință. Poate că ei cred că distrugerea Roșiei înseamnă minerit, că folosirea cianurilor nu prezintă pericole, că vor avea nu cel mult 2.000 de joburi, ci peste 50.000, și asta pe termen lung, nu pe 12 ani, și, în sfârșit, și de data asta cu siguranță, nu îi interesează dispariția patrimoniului arheologic.

Continuarea argumentelor: În decembrie votăm pentru Parlament și cianură

(…) implicarea primarilor ar putea avea o legătură cu „cadouri“ din partea RMGC: „500 de milioane de lei vechi ar fi mers la Primăria Abrud; 900 de milioane de lei vechi ar fi reparat acoperișul Primăriei din Bucium; 450 de milioane pentru Primăria Roșia Montană, de ziua minerului; 120 de milioane ar fi susținut zilele orașului Câmpeni și altele și altele. Albac, Vadul Moților, Poiana Vadului, Sohodol – este o parte din lista primăriilor care s-au lăsat «sponsorizate» de compania auriferă care, la 9 decembrie, le cere, în schimb, să-și plătească «datoriile» printr-un referendum «așa cum trebuie»“

Sursa: Referendum local pentru otravă națională

Roșia Montană dincolo de referendumul din 9 decembrie

„Dacă pentru referendumul din 9 decembrie trebuie să voteze moții din 35 de localități din Apuseni, ce treabă avem noi cu asta?” – această întrebare este justificată, o pot primi de la oricare dintre cei care citesc aceste rânduri. Iar cel mai bun răspuns la această întrebare cred că îl dă Cornel Vîlcu, în articolul Alba, neagra (din ciclul “Avem cu toții-o rană: Roșia Montană”):

 (…)  dincolo de a fi un loc minunat și „casa“ unora dintre cei mai demni, frumos-încăpățânați și civic-rezistenți oameni pe care i-am cunoscut în viața mea, dincolo de concretețea și bogăția ei naturală, patrimonială și umană, ea, Roșia, are o importantă valoare simbolică. E cum nu se poate mai simptomatică pentru starea de azi a României.(…)

Într-adevăr, cu greu am putea găsi o chestiune cu o mai mare notorietate la scară națională și chiar transfrontalieră, în care corupția autorităților și nimicnicia politicienilor (cu respectarea deplină a regulii „toate partidele, aceeași mizerie“) să fie mai vizibilă, iar cinismul și minciuna „investitorilor“ să se armonizeze mai bine cu o presă pe de-a-ntregul cumpărabilă și, în cazul despre care vorbim, aproape complet vândută.

Dacă te-am convins că Roșia Montană este și cauza ta, m-ai putea întreba ce poți face tu, locuitor al Bucureștiului, Sibiului, Clujului sau altor meleaguri mioritice. Din nou fac economie de vorbe proprii și preiau sumarizarea de către o spectatoare a concluziilor de la finalul prezentării documentarului „Roșia Montană. Un loc la marginea prăpastiei”, proiectat în zilele de 1 și 2 decembrie la Muzeul Țăranului Român din București (despre film am mai amintit în acest articol), răspuns la întrebarea „ce poate fiecare să facă pentru Roșia Montană?”:

  • Să meargă la Roșia Montană și să invite cât mai mulți prieteni și cunoscuți să facă același lucru;
  • Să urmărească diferitele proiecte de legi care au legătură cu Roșia Montană și alte cazuri asemănătoare din România, fie din domeniul exploatărilor resurselor naturale, fie privitoare la alte probleme de mediu, și să-și contacteze direct reprezentanții (deputați, senatori), telefonic, prin mail, audiențe etc., pentru a le transmite foarte clar punctul lor de vedere și modul în care doresc ca aceștia să voteze (să nu voteze) respectivele proiecte de lege (diferite moduri de acțiune directă, aici);
  • Să contacteze televiziunea publică (TVR) pentru a cere difuzarea filmului ”Roșia Montană. Un loc la marginea prăpastiei” (televiziunea publică poate difuza acest documentar în urma acordului cu Festivalul ASTRA, de la Sibiu, unde filmul a primit un premiu special);
  • Să intre pe site-ul www.adoptaocasa.ro pentru a afla și alte modalități în care se poate implica (voluntar sau prin donații) în salvarea caselor de patrimoniu din Roșia Montană.
Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , .Adaugă la favorite legătură permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.