Gândește.org a publicat săptămâna aceasta un articol întru totul demn de a fi catalogat o teorie conspiraționistă: Alegerile libere din România-o farsă!? Peste 95% participare la turul doi al alegerilor prezidențiale din 2014.
Ideea articolului poate fi sintetizată de acest citat:
(…) în țară s-a ajuns la o prezență de peste 95%, ceea ce într-o țară democratică este imposibil, ba chiar și în cele totalitare acest prag este unul greu de atins.
Iohannis nu a câștigat președinția României, el a fost numit președintele României (…)
95% participare la vot? Hmmm, oare cum a ajuns autorul la asemenea cifră? Să ne uităm peste datele sale:
- „Conform datelor INS în anul 2002 în România erau 21.680.974 de locuitori iar în anul 2011 (după recensământ) România avea 19.042.936” – în loc să preia rezultatele finale ale recensământului, care indică cifra de 20.121.641 persoane, autorul folosește un rezultat (probabil intermediar) dintr-un articol de ziar. Culmea este că imediat după indicarea numărului de 19 milioane, autorul preia un citat chiar din documentul care prezintă rezultatele finale ale recensământului (cel cu cifra de 20 de milioane).
Diferența de 1 milion este necesară, probabil, pentru a ajunge la un procent de peste 90%, ca cel indicat în titlu. Dacă s-ar porni de la datele corecte, atunci chiar cu celelalte greșeli de calcul din continuarea articolului, procentul ar ajunge sub 90%, deci nimic „imposibil într-o țară democratică” (de exemplu, în Suedia, în alegerile din septembrie 2014, participarea a fost de 85,8% – sursa). - Cu toate acestea, eroarea descrisă la pct. 1 tot nu explică diferența mare (de circa 3 milioane de persoane), dintre numărul oficial de votanți înregistrați și calculele autorului. De unde această diferență? Dacă citim argumentele în continuare, aflăm că „Din 19.042.936 de români, 20% nu au dreptul la vot, nefiind majori. Astfel, rămân aproximativ 15.2 milioane de români cu drept de vot. Dintre aceștia, conform Organizației Internaționale pentru Migrație aproximativ 3,5 milioane sunt forță mobilă de lucru și lucreză în afara țării.” De unde rezultă că cele 3,5 milioane de români care lucrează în afara țării sunt cuprinși în datele recensământului? Datele INS ne oferă „populația stabilă a României” (sursa – folosită, de altfel, după cum am scris la pct. 1, și în articolul analizat). În populația stabilă INS nu îi include pe cei care lucrează în afara țării – ei sunt numărați separat. Este adevărat, INS dă un total sub 0,4 milioane pentru persoanele care lucrează în afara țării – o cifră incomparabil mai mică decât estimarea Organizației Internaționale pentru Migrație. Întrebarea este: diferența de 3,1 milioane de persoane este cuprinsă în datele celor de la INS? Răspunsul meu: nu știm, iar autorul de pe Gândește.org nu se atinge de acest aspect.
Orice cititor de bună credință cred că poate fi de acord că autorul articolului amintit face greșeli de argumentare. Dar cred că întrebarea sa rămâne validă: putem verifica numărul de votanți din alte surse decât datele Autorității Electorale Permanente (AEP)? Vă propun o metodă:
- luăm populația României conform recensământului din 1992: 23.286.794. La acel moment, diaspora noastră era mult redusă numeric față de astăzi, deci este un punct foarte bun de pornire.
- adunăm numărul de persoane născute în fiecare an, până în 1995 inclusiv, și scădem numărul persoanelor decedate din 1992 până în 2013 inclusiv – obținând astfel numărul de votanți la data 1 ianuarie 2014.
- calculele de mai sus, cu datele oferite de INS le puteți regăsi în această foaie de calcul.
- rezultatul calculului: 18.269.982 de votanți, comparabil cu cifra oficială de 18.284.066. Din rezultatul meu lipsesc următoarele cifre:
-
- + numărul de persoane aflate în diaspora în 1992, în viață până la data întocmirii listelor electorale
- + numărul de persoane care au împlinit 18 ani în perioada 1 ianuarie – 16 noiembrie 2014
- + numărul de persoane care au primit cetățenia română din 1992 și până la data întocmirii listelor electorale
- – numărul de persoane decedate de la 1 ianuarie 2014 și până la data întocmirii listelor electorale
- – numărul de persoane cărora li s-a retras sau au renunțat la cetățenia română din 1992 și până la data întocmirii listelor electorale
- – numărul de persoane fără cetățenie română cuprins în recensământul din 1992
- – numărul de persoane cărora li s-a interzis permanent sau temporar dreptul de vot (ex. Adrian Năstase 🙂 )
- dacă se introduc corecțiile de mai sus, rezultatul ar trebui să fie egal cu cifra oficială a votanților, oferită de AEP.
Așadar, cu un pic de documentare și puțintică aritmetică de școală generală, întreaga teorie a autorului articolului sus amintit rămâne fără argumentul principal.
Dar mai vreau să fac un exercițiu: lăsând datele oficiale la o parte, cât de multă logică are raționamentul autorului: „Iohannis a câștigat alegerile pentru că votul a fost falsificat, adăugându-se votanți inexistenți”? În primul rând, să vedem cine trebuia să participe la o astfel de fraudă:
- Sutele de mii de membri a de secțiilor de votare, care ar fi trebuit să introducă peste un milion de voturi false în urne – împărțind la numărul de secții de votare din România (18.553), ajungem la peste 50 de voturi false pentru absolut fiecare secție de votare. Și nu, STS sau vreun program de calculator nu puteau schimba rezultatul – acesta reiese din procesele verbale ale secțiilor de votare și absolut toate documentele sunt disponibile public pe site-ul BEC.
- Sutele sau poate chiar miile de operatori ai cel puțin 4 companii care au realizat sondaje exit poll – acestea l-au dat pe Iohannis câștigător, potrivit rezultatelor de la ora închiderii urnelor. A cincea companie, contractată de Antena 3, a oferit doar rezultatele de la ora 19, fără a le oferi ulterior și pe cele de la ora 21. Dar inclusiv cei din platoul Antena 3 au recunoscut, în aceeași seară, înfrângerea favoritului.
- Zecile de mii de observatori ai PSD, care au permis introducerea voturilor false și au transmis rezultatele falsificate către sediul PSD, unde s-a făcut numărătoarea paralelă a voturilor exprimate.
Dacă un asemenea număr imens de persoane ar fi trebuit să participe la fraudă, cum se face că nu a apărut public nicio informație despre metodele de fraudare? Am aflat despre lucruri mult mai importante, informații clasificate de cel mai înalt nivel, despre care știau numai un număr limitat de persoane cu acces la acel nivel de informații: închisorile secrete CIA, programul NSA de ascultare în masă, ascultarea telefoanelor cancelarului Germaniei de către CIA, etc. Chiar se putea organiza o fraudă implicând sute de mii de civili, despre care să nu se afle nimic?
De asemenea, la o astfel de fraudă trebuia să participe, neapărat, și aparatul de partid al PSD – ori odată ce aveai sprijinul acestora, pentru ce să mai fraudezi alegerile? Nu este suficient să-ți aducă acești oameni direct votanții de care aveai nevoie?