Ție când ți-a fost ultima dată într-adevăr sete?

Undeva prin școala generală, am făcut o vizită cu clasa în mai multe locuri din împrejurimile Bucureștiului. Excursie cu autocarul, activități interesante, totul bine și frumos. O singură problemă am avut: la un moment dat am terminat apa pe care o luasem în călătorie, iar colegii mei nu erau mai înstăriți decât mine în privința asta.

Profesoara s-a îndurat de noi însetații și a rugat șoferul să oprească într-un sătuc de prin Ilfov, la o casă cu magazin. Numai că magazinul sătesc din acei ani ’90 nu prea semăna cu ce știm din zilele noastre – apă nu exista de niciun fel, ba nici măcar suc. Dar nu-i nimic, ne zice doamna care vindea acolo, puteți lua apă de la fântâna din curte. Pentru mine, copil crescut cu apa scoasă din fântână, asta era chiar o mare bucurie. Până în momentul în care am dus cana la gură: un gust sălciu mi-a tăiat cu totul pofta de apă. Dar nu și setea, din păcate. Abia atunci am înțeles la ce se referea Creangă în ale sale Amintiri…,în comparația satului de la munte cu cel de la câmpie:

„Cum treci Sire­tul, apa-i rea și lemnele pe sponci; iar vara te înăduși de căldura, și țânțarii te chinuiesc amarnic. N-aș trăi la câmp. Doamne ferește! Halal pe la noi! Apele-s dulci, limpezi ca cristalul și reci ca gheața (…)”.

Încep, prin această amintire din copilăria, mea o categorie nouă: despre exploatarea gazelor de șist prin metoda fracturării hidraulice. Promit că îți voi aduce documentare, studii și materiale de specialitate despre acest domeniu. Însă, până atunci, te invit să te gândești: Ce înseamnă pentru tine apa? Iar înainte de a-ți răspunde că oricum o cumperi îmbuteliată de la supermarket, gândește-te că tot ce iei de la piață conține apă. De la roșiile care chiar au gust de legumă, nu de plastic, și până la brânza de telemea, toate sunt direct legate de apă.

Așadar, din nou zic, te las cu o întrebare căreia să-i cauți răspunsul: Ce înseamnă pentru tine apa?

(Va urma…)