Locotenentul săptămânii

Cu siguranță nu este o noutate pentru nimeni: un locotenent din armata română a participat la protestele din Piața Universității.

L-am admirat pe acest ofițer pentru că a avut curajul să-și urmeze conștiința, asumându-și consecințele. Un gest de caracter, așa cum am crezut că era acesta, este întotdeauna ceva de admirat.

Din păcate, am fost deziluzionat când am urmărit afirmațiile sale: este doar un copil cu capul în nori, care nici măcar nu are idee în ce s-a băgat.

În primul rând, nu cunoaște constituția: domnul locotenent propune organizarea alegerilor anticipate sub supravegherea armatei. Cu alte cuvinte, propune o lovitură de stat și o dictatură militară.

De asemenea, Statutul cadrelor militare (legea 80 / 1995) prevede:

Art. 29. – Cadrelor militare în activitate le este restrânsă exercitarea unor drepturi și libertăți, astfel: (…)

g) participarea la mitinguri, demonstrații, procesiuni sau întruniri cu caracter politic ori sindical este interzisă, cu excepția activităților la care se participă în misiune;

Acțiunile ofițerului constituie o încălcare flagrantă a legii. Radu Tudor face o comparație între situația locotenentului și două situații anterioare intens mediatizate: afișele electorale cu generalul Gabriel Oprea și portul ținutei militare de către civilul Elena Băsescu. În prima situație, tehnic nu se încalcă nici legea și nici reglementările M.Ap.N. cu privire la portul uniformei militare. În a doua situație, codul penal cred că este destul de explicit:

Art. 241 – Portul nelegal de decoratii sau semne distinctive (…)

Purtarea, fara drept, de uniforme, grade sau insigne militare, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

În acest caz, punctul de vedere oferit de M.Ap.N. este că se consideră uniformă militară numai ținuta militară completă. Până la urmă, este bună această clarificare și delimitare, pentru că dacă se incriminează portul unor elemente de ținută, ar trebui să avem mulți pescari sau vânători urmăriți penal.

Iar dacă nu ne plac explicațiile M.Ap.N. cu privire la cele două cazuri, ele tot nu constituie o scuză. Dacă o dată nu s-a aplicat legea, asta nu înseamnă că trebuie să continue această practică – asta cu atât mai mult cu cât vorbim despre un ofițer activ al armatei române.

Totodată, al nostru locotenent stă cam prost cu cunoașterea regulamentelor militare generale – adică tocmai acel lucru pe care îl cerem de la orice soldat din armată. Pe lângă aceasta, nu stă foarte bine nici cu logica elementară: după ce a încălcat mai multe prevederi legale sau regulamentare, în unele cazuri chiar repetat (lucru admis chiar de către el, de altfel), ofițerul are impresia că ar trebui să primească numai un avertisment. Dezvoltând comparația purtătorului de cuvânt al M.Ap.N., locotenentul Alexandru Gheorghe seamănă cu un șofer care circulă cu 110 de km la oră prin oraș și trece pe roșu la semafor pe lângă un echipaj de poliție și vrea doar avertisment atunci când este oprit de acesta.

Ce va rezerva viitorul pentru locotenentul Alexandru Gheorghe? Din punctul meu de vedere, comandanții lui ar trebui să ia în considerare următorul articol din Codul Penal:

Art. 334. – Insubordonarea

Refuzul de a executa un ordin cu privire la îndatoririle de serviciu se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.

Dacã fapta este sãvârsitã de un ofiter (…) pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

Ca o concluzie, cred că locotenentului Alexandru Gheorghe i se potrivește de minune o zicală românească: „Prostul până nu e și fudul, nu e prost destul”. Iar noi trebuie să facem o delimitare clară între curaj și prostie.