Am avut câteva discuții în contradictoriu cu unii colegi cu privire la acest subiect. Astfel că am observat că nu puțini susțin eutanasierea sau, mai bine zis, omorârea câinilor, considerând că acesta este metoda adecvată pentru a elimina haitele de câini de pe străzile orașelor din România.
Sincer să fiu, deși nu îmi face plăcere suferința animalelor, în general, nu aș fi foarte deranjat dacă prin eutanasierea câinilor, preferabil prin metode care să nu provoace suferință inutilă, am putea scăpa de ei. După cum nu mă deranjează omorârea porcilor, vacilor, a găinilor pentru carne, aș fi într-adevăr un ipocrit dacă m-aș opune omorârii câinilor (1). Dar, se pare, omorârea câinilor nu este o soluție eficientă de a-i elimina de pe străzi pe termen mediu și lung:
„Câinii au fost omorâți (împușcați) în cinci țări (din 31 – n.r.) (16%) (Albania, Armenia, Republica Azerbaidjan, Moldova și Ucraina) de către contractori angajați de administrația locală, ca metodă preferată de control al câinilor vagabonzi. Totuși, această abordare nu numai că nu a ajutat la reducerea numărului câinilor vagabonzi, ci în toate țările în care această metodă a fost utilizată, numărul de câini vagabonzi a crescut sau a rămas constant. (2)”
„Înlăturarea și omorârea câinilor nu ar trebui să fie considerată niciodată cea mai eficientă metodă de rezolvare a problemei surplusului de câini din comunitate (3).”
Este adevărat, totodată, că eutanasierea câinilor este practicată în state europene:
„Câinii care ajung în adăposturile administrației locale în Marea Britanie au la dispoziție 7 zile pentru a fi găsiți de către proprietarii lor. (…) În a 8-a zi este posibil să fie distruși (…). Aproape 20.000 de câini și-au pierdut viața în acest fel numai într-un an.” (4)
Diferența dintre Marea Britanie și România este aceea că, în timp ce în prima politicile aplicate până în prezent au condus la eliminarea câinilor de pe stradă, noi nu avem același noroc. În Marea Britanie, standardul privitor la câinii vagabonzi presupune ridicarea lor de pe stradă într-o zi (lucrătoare). Într-un an, din întreaga țară a fost ridicat numărul „impresionant” de 107.228 câini vagabonzi (5). Numărul „impresionant” de 107.228 câini se referă, repet, la întreaga Mare Britanie, țară cu o populație de 58,8 de milioane de locuitori (6). Comparativ, la populația de 1,9 milioane a capitalei României (7), se estimează că există un număr de 40.000 – 50.000 de câini vagabonzi (8).
„Motivul este ca daca densitatea animalelor dintr-o anumita zona a depasit un numar
critic, atunci solutia de mai sus este singura care poate rezolva problema. O data ce
numarul cainilor este atat de mare ca in Romania, se pot omori oricat de multi caini,
pe perioade extrem lungi si tot nu se va reduce numarul acestora. Rata de inmultire
este mult mai rapida decat capacitatea autoritatilor de a prinde si omori animalele.
In plus aceasta rata creste proportional cu rata omorarii.” (9)
O soluție la înlăturarea câinilor vagabonzi de pe stradă nu este simplă și, în acest moment nu este nici foarte rapidă. O posibilă abordare studiul unei asociații de protecție a animalelor (din care am citat mai sus) – controlul reproducției populației canine (10). Aceasta presupune:
- sterilizarea, vaccinarea și marcarea în masă a câinilor vagabonzi și returnarea acestora în locurile de unde sunt ridicați;
- obligarea proprietarilor la sterilizarea câinilor fără valoare chinologică.
Dincolo de studiile citate, vă propun să facem o comparație între situația din două orașe din România:
- Brașov (11):
- 2001: numărul estimat de maidanezi = 4.000;
- 2001 – 2009 (8 ani): au fost eutanasiați 20.000 de câini; bugetul alocat pentru aceasta = circa 2 milioane de euro.
- Oradea (12):
Cifrele de mai sus trebuie privite cu circumspecție, întrucât provin din estimări ale diferiților actori implicați în gestiunea câinilor maidanezi, iar diferite surse prezintă cifre diferite. Totuși, indiferent de surse și de cifrele vehiculate de acestea, diferența între cele două abordări, cel puțin din punct de vedere financiar, este evidentă. Totodată, să nu uităm un lucru foarte important: în privința numărului de câini maidanezi care se află la un moment dat pe străzi, cele două metode nu sunt cu mult diferite (15):
„(…) toata lumea zice ca reteritorializarea mentine cainii in strada, in timp ce eutanasierea, nu. Ambele metode mentin cainii in strada cu urmatoarele diferente:
– eutanasia mentine in strada caini nesterilizati/nevaccinati antirabic/neidentificati/nemonitorizabili/potential migratori/agresivi iar sterilizarea mentine in strada caini sterilizati/vaccinati/identificati/monitorizabili/stabiliti intr-un teritoriu.
– eutanasia incurajeaza migratia, lasand gol un teritoriu din care s-au extras caini care vor fi inlocuiti de alti caini, in timp ce sterilizarea securizeaza zonele in care sunt intorsi caini neagresivi impiedicand patrunderea cainilor agresivi.
– eutanasierea mentine constant nr. de caini din strada, ani de zile (cainii neridicati se inmultesc cu o rata direct proportionala cu rata extragerii lor din teritoriu) in timp ce, pe termen mediu si lung, sterilizarea reduce nr cainilor din teritoriu.”
Una peste alta, cred că reiese destul de clar faptul că eutanasierea / omorârea / împușcarea câinilor maidanezi nu este soluția prin care se pot îndepărta câinii vagabonzi de pe străzi. Recunosc, de asemenea, că eutanasierea poate fi parte a unei soluții, dar nu soluția. Dacă cineva poate să mă contrazică, dar cu argumente și exemple, îl (o) rog să o facă.
- despre ipocrizie.. .. alegem care animale le salvam – pe motiv ca ne plac, sau nu sunt utile in nici un fel – si alegem pe cele pe care le sacrificam, pentru ca aduc un plus de confort vietii noastre – hrana, combustibil, imbracaminte, decoratiuni.. din nou, in mod subiectiv.. asa a fost mereu, asa va fi si de aici incolo – asta, pana cand mai avem ce sacrifica sau ce proteja.. – Eutanasiere.. ↵
- „Dogs were culled (shot) in five countries (16%) (Albania, Armenia, Azerbaijan Republic, Moldova and Ukraine) by municipal hired contractors, as a method of choice for stray control. However, this approach clearly did little to reduce stray numbers, indeed in all countries where this practice was undertaken the numbers of stray dogs had either increased or remained constant.”- Stray Animal Control Practices (Europe), A report into the strategies for controlling stray dog
and cat populations adopted in thirty-one countries, pagina 15 ↵ - „Removal and killing of dogs should never be considered as the most effective method of dealing with a problem of surplus dogs in the community” – World Health Organization Guide for Dog Population Management, pagina 74 ↵
- „Dogs taken to council pounds in the UK have 7 days for their owner to find them. (…) On the 8th day your dog is likely to be destroyed (…). Nearley 20,000 dogs lost their lives like this last year alone.”, Nobody’s Dog ↵
- „Stray dogs will be collected within 1 working day of being reported to the Environment contact centre (…) A staggering 107,228 stray and abandoned dogs were picked up by Local Authorities from UK streets in the last year.” ↵
- „According to the 2001 census, the total population of the United Kingdom was 58,789,194”, Demography of the United Kingdom ↵
- „București este cel mai mare oraș și totodată capitala României. La recensământul din 2002, populația orașului depășea 1,9 milioane de locuitori”, Demografia României, Aglomerări urbane ↵
- „Pana in acest moment nu s-a facut un recensamant al cainilor din Bucuresti, insa din estimarile noastre sunt intre 40.000 si 50.000 de caini (…), a declarat, pentru Ziare.com, directorul general al Administratiei pentru Supravegherea Cainilor fara Stapan Bucuresti, Robert Antonio Lorentz” – Bucurestiul are 3 hingheri la 50.000 de caini fara stapan ↵
- „SITUATIA CAINILOR FARA STAPAN SI SOLUTIA VIER PFOTEN ROMANIA”, pagina 3 ↵
- „SITUATIA CAINILOR FARA STAPAN SI SOLUTIA VIER PFOTEN ROMANIA” ↵
- Cifrele sunt preluate din următorul articol: Industria din jurul cainilor fara stapan; Nu am găsit alte surse care să confirme numărul de maidanezi din 2001 și bugetul alocat în cei 8 ani de zile pentru eutanasierea câinilor. Autorul afirmă că „Pentru fiecare din sustinerile din articol exista dovezi. Avem 6 dosare penale din care am scos o gramada de informatii, avem informatii pe legea liberului acces, avem martori, filmari etc. (…) Evident ca sunt si extrapolari, dar pornind de la cazuri concrete.” Am găsit o altă sursă care depășește estimarea în ceea ce privește numărul de câini eutanasiați: 30.000 – 40.000. Trebuie să fiu cinstit și să precizez că aceeași sursă sugerează că eutanasierea câinilor în număr așa de mare a condus la „dispariția” câinilor din Brașov. Totuși, presupunând corectă această informație, acțiunea a durat 8 ani și a presupus costuri mari, aferente numărului mare de animale capturate. Totodată, aceeași sursă precizează că din 2009, „eutanasierea câinilor este oprită. Asociația „Milioane de prieteni” preia serviciul de gestiune al câinilor”, ceea ce conduce, firesc, la o întrebare: nu cumva această gestionare a câinilor a condus, de fapt, la reducerea masivă a numărului de maidanezi de pe străzi? ↵
- „Prin programul de sterilizare a câinilor comunitari, numărul acestora a fost redus de la 4.000 la 400, în ultimii ani”, Oradea mizează pe „legea sterilizării”, prin care numărul maidanezilor a scăzut de la 4.000 la 400 ↵
- Numărul este apropiat de cel al câinilor din Brașov – 100 – 500, considerat de sursa citată la punctul anterior „primul oraș din România fără câini maidanezi” ↵
- Suma este calculată pe baza următoarei afirmații din sursa citată: „Lunar, SOS Dogs cheltuie peste 10.000 de euro, bani proveniți 15% din fondurile alocate de primărie” ↵
- Comentariul lui Codruț la articolul Industria din jurul cainilor fara stapan ↵
Referitor la nota de subsol nr. 11: într-un articol din România Liberă am găsit aceleași cifre referitor la numărul de câini omorâți în Brașov între 2001 – 2009 (20.000) și la bugetul alocat pentru aceasta (2 milioane de euro).
Bre™, pe viitor, rog pe mataluca sa faci si o recenzie a celor scrise. Articolul este foarte detaliat si fosrte bine documentat (P.S. este prima data cand citesc notele de subsol la un articol publicat pe net).
Mare om, mare caracter.
Don’t stop! Keep going!
Săr’mâna!
Ar fi multe de combatut, asa ca o sa o iau punctual (sper doar ca sa gasesc pe cineva care sa si inteleaga aceste lucruri).
1) „Câinii au fost omorâţi (împuşcaţi) în cinci ţări (din 31 – n.r.) (16%) (Albania, Armenia, Republica Azerbaidjan, Moldova şi Ucraina) de către contractori angajaţi de administraţia locală, ca metodă preferată de control al câinilor vagabonzi. Totuşi, această abordare nu numai că nu a ajutat la reducerea numărului câinilor vagabonzi, ci în toate ţările în care această metodă a fost utilizată, numărul de câini vagabonzi a crescut sau a rămas constant. (2)”
E adevarat, cainii sunt impuscati in putine tari (de obicei cei care nu isi mai bat capul cu drepturile animalelor). Dar asta nu inseamna eutanasiere. Eutanasierea, cainilor care nu sunt adoptati, ca metoda de control a populatiei, e practicata nu numai in UK, ci in toate celelalte state europene cu exceptia Romaniei, Bulgariei, Greciei si Germaniei. De altfel, daca ai sa citesti mai departe, ai sa vezi de ce nici sterilizarea si returnarea nu e eficienta:
„One country exclusively practiced catch, neuter, release of dogs (Greece). This approach was reported to be problematic because it appeared to result in owners “dumping” their dogs in areas “where they knew they would be looked after”
Ideea e ca nici eutanasierea, nici „sterilizarea si returnarea” implementate singular (fara alte masuri) nu vor scapa orasele de cainii vagabonzi. Diferenta ar fi ca eutanasierea, tine sub control numarul cainilor mult mai bine decat o face sterilizarea si returnarea (dupa cum o sa demonstrez mai jos).
2) „(…) toata lumea zice ca reteritorializarea mentine cainii in strada, in timp ce eutanasierea, nu. Ambele metode mentin cainii in strada cu urmatoarele diferente:
– eutanasia mentine in strada caini nesterilizati/nevaccinati antirabic/neidentificati/nemonitorizabili/potential migratori/agresivi iar sterilizarea mentine in strada caini sterilizati/vaccinati/identificati/monitorizabili/stabiliti intr-un teritoriu.
– eutanasia incurajeaza migratia, lasand gol un teritoriu din care s-au extras caini care vor fi inlocuiti de alti caini, in timp ce sterilizarea securizeaza zonele in care sunt intorsi caini neagresivi impiedicand patrunderea cainilor agresivi.
– eutanasierea mentine constant nr. de caini din strada, ani de zile (cainii neridicati se inmultesc cu o rata direct proportionala cu rata extragerii lor din teritoriu) in timp ce, pe termen mediu si lung, sterilizarea reduce nr cainilor din teritoriu.”
Teoria inlocuirii cainilor cu alti caini nu e nici pe departe adevarata. Pot sa iti dau un exemplu de la blocul meu. Pana in 2008 erau constant 1-2 caini prin jurul blocului. Mai venea cate un hingher, mai lua cate unul, aparea altul si tot asa. Dupa ce a inceput sa se returneze cainii ridicati in 2009 s-au facut 10, in 2010 s-au facut 20, toti sterilizati, iar acum sunt deja prea multi ca sa mai poata fi numarati.
Cainii nu sunt animale solitare, ca sa poti spune ca isi apara teritoriul si nu mai lasa nici un alt caine sa intre in teritoriul lor, dimpotriva se descurca mult mai bine in haite. E adevarat, cand apare un individ nou, maraie putin la el, dar ajung sa il accepte foarte repede in grup.
Ar putea fi un sambure de adevar daca resursele de hrana ar fi limitate, dar la cati „iubitori” de caini avem in Romania care asigura constant hrana acestor animale, ar mai trebui sa creasca mult numarul cainilor pana cand sa ajungem sa spunem ca se vor imputina din cauza lipsei hranei.
3) „* sterilizarea, vaccinarea şi marcarea în masă a câinilor vagabonzi şi returnarea acestora în locurile de unde sunt ridicaţi;
* obligarea proprietarilor la sterilizarea câinilor fără valoare chinologică.”
Daca n-ar fi partea de returnare, as zice ca e solutia ideala.
Mi se pare gresit insusi modul in care se pune problema de catre ONG-uri si de catre sustinatorii lor. Ei pornesc de la ideea ca maidanezii trebuie sa traiasca cu orice pret (chiar daca pretul e un trai in mizerie pentru maidanez). Si apoi cauta solutii ca ei sa se imputineze. Neavand solutii, raman cu ei in strada, inmultindu-se in continuare.
Problema e de fapt ca sunt caini fara stapan pe strada. Trebuie sa cureti mai intai strada de caini (dusi in adaposturi, dati spre adoptie) si abia apoi sa vezi ce solutii poti gasi pentru cei care nu si-au gasit adapost. In nici un caz ducerea lor inapoi in strada nu reprezinta o solutie, nu inseamna decat ca o sa cheltui niste bani aiurea ca sa ai fix aceeasi problema ca la inceput.
Ok, sa zicem ca as accepta o solutie de compromis, ca sa sterilizam cat mai multi caini astfel incat acestia sa moara pe cale naturala, peste 5-10-15 ani, si sa nu mai apara altii. Desi asta e o utopie, atata timp cat nu s-au implementat celelalte masuri complementare de responsabilizare a stapanilor si prevenire a abandonului, de dragul demonstratiei hai sa presupunem ca singura sursa de inmultire a maidanezilor ar fi doar inmultirea celor deja existenti pe strada.
Pornesc de la urmatoarele date:
– „intre 2001-2008 in Bucuresti au fost eutanasiati circa 144.000” http://www.jurnalul.ro/stiri/observator/vier-pfoten-va-ataca-la-curtea-constitutionala-legea-privind-cainii-fara-stapan-597750.html adica aproximativ 20.000 de caini pe an
si
– “Din 2008 şi până în prezent (n.m. data articolului 21 aprilie 2011) au fost sterilizaţi 17.709 câini. Numai din 9 martie şi până acum au fost sterilizaţi aproximativ 1.500. Mulţi câini sunt şi adoptaţi. De la începutul acestui an şi până acum au fost adoptaţi aproximativ 700 de câini”
http://b365.realitatea.net/news/bucurestenii-depun-lunar-900-de-plangeri-impotriva-cainilor-maidanezi/ adica aproximativ 5000 de caini pe an
Sa presupunem ca avem 50.000 de caini in bucuresti si ca fiecare caine lasa in urma 2 urmasi/an.
Prin metoda eutanasierii:
In primul an, elimini 20.000 si mai raman 30.000 care se pot reproduce. Rezulta ca la sfarsitul anului o sa ai 60.000
In anul 2, din cei 60.000 elimini 20.000 caini si raman 40.000 care se pot reproduce. Rezulta ca la sfarsitul anului o sa ai 80.000
etc…
Prin sterilizare si returnare:
In primul an, mai raman 45.000 de caini care se pot reproduce. Rezulta ca la sfarsitul anului o sa ai 90.000 de caini.
In anul 2, din cei 90.000 de caini sterilizezi 5000, si mai raman 85.000 care se pot reproduce. Rezulta ca la sfarsitul anului o sa ai 170.000 de caini.
Vezi diferenta? Daca prin eutanasiere, numarul cainilor creste dar in progresie aritmetica, prin sterilizare numarul cainilor creste exponential. Si in loc sa se rezolve problema (sau macar sa se amelorieze), ea se agraveaza foarte rapid.
Desi ONG-urile spun ca sterilizarea e mai ieftina decat eutanasierea, adevarul e ca sterilizarea e mult mai costisitoare (si cifrele o dovedesc aici). Rata de animale sterilizate e mult mai mica decat rata de animale eutanasiate.
De altfel unele organizatii internationale, care sustin impelementarea sterilizarii si returnarii in strada, vorbesc despre asa zisa regula a lui fibonnaci:
„The Fibonacci Rule is unforgiving. Any rate of sterilization less than 70 percent equals failure and a continuation of the killing in local shelters – there is no meaningful advancement with a „B” or „C” grade.”
http://prescottaz.com/main.asp?Search=1&ArticleID=85794&SectionID=74&SubSectionID=114&S=1
Daca nu te asiguri ca poti steriliza cel putin 70% din animalele de pe strada pana la urmatorul ciclu de reproducere atunci mai bine nu te apuci de asta. N-am auzit nici un militant al maidanezilor sa aminteasca despre asta, toti vorbeau ca daca au sterilizat 4-5000 de caini, gata au rezolvat problema. Cand de fapt ea se agrava pe zi ce trece (si asta o poate observa oricine cu ochiul liber). Iar la Oradea, n-au vrut decat sa dea un exemplu ca metoda poate functiona, si sa defileze cu acest exemplu mai departe. sa isi faca de cap in alte orase.
Concluzia e ca intr-o zi poate vom ajunge sa nu mai fie nevoie de eutanasiere (ca in cazul Germaniei) si sa ne bazam numai pe sterilizari si tinerea cainilor in adaposturi. Dar pentru a ajunge acolo in nici un caz nu trebuia inceput cu sterilizarea si returnarea in strada. Iar ONG-urile, in loc sa faca demonstratii in fata parlamentului, si sa isi denigreze tara pe facebook, ar face mai bine sa investeasca banii primiti in adaposturi pentru caini. Cainii n-au nici o viata traind in strada, ar putea avea fiind ingrijiti in adaposturi sau dati spre adoptie. Iar, pentru multi dintre ei, ar fi mai buna eutanasierea decat viata pe care o traiesc.
Mulțumesc mult pentru comentariu. Apreciez în mod deosebit o replică argumentată, iar aici ai adus niște argumente puternice. Așa că îmi voi prezenta, la rândul meu, contra-argumentele:
1. Numai cele 5 țări folosesc omorârea câinilor ca metodă preferată. În alte țări omorârea câinilor (eutanasierea tot la omorâre se referă, numai că nu e dureroasă) este o metodă complementară – și aici vine exemplul Marii Britanii.
Este adevărat și că numai sterilizarea câinilor vagabonzi (exemplul Greciei) nu oferă nici ea o rezolvare a problemei, ci doar controlul unitar al reproducției tuturor câinilor – atât cei cu cât și cei fără stăpân.
2. N-aș vrea să sun și eu ca Maria din banc: „Ioane, tu crezi ce vezi sau ce îți zic eu?”. Totuși, un exemplu particular (câinii din jurul blocului tău) nu poate fi direct generalizat. Dacă mă uit pe cer, pot afirma că văd cum soarele se învârte în jurul pământului. Și totuși știm că nu e așa.
Parțial sunt de acord cu tine cu privire la iubitorii de câini care îi hrănesc pe cei de pe stradă. În țări civilizate așa ceva este de neconceput. Dar, din nou, ei au rezolvat deja problema.
3. La acest punct sunt mai multe aspecte, le iau pe rând:
– returnarea câinilor în teritoriu se face pentru a elimina migrația câinilor, pentru a elimina confruntările pentru cucerirea de teritorii noi de către haite și cele de stabilire a ierarhiei în cadrul unei haite; toate aceste lucruri sunt studiate științific și prezentate în raportul OMS: http://www.icam-coalition.org/downloads/WHO-WSPA%20dog%20population%20management.pdf
– „(ONG-urile) pornesc de la ideea ca maidanezii trebuie sa traiasca cu orice pret” – poate sunt și astfel de ONG-uri și persoane slabe de înger care vor ca un câine de pe stradă să trăiască mai bine decât o mare parte a românilor, însă din ce am mai citit de pe pagini ale lor, mi se pare că abordează o atitudine responsabilă prin care urmăresc rezolvarea problemei câinilor fără stăpân – și prin rezolvare înțeleg și ei, ca și noi, de altfel, eliminarea lor de pe străzi
– nu există posibilitatea să dai spre adopție și să ții în adăposturi 50.000 de câini – costurile ar fi imense – vezi pentru asta și pagina 2, punctul 2 din http://www.vier-pfoten.ro/website/uploads/Situatia_cainilorcomunitariinRomania.pdf
– din modelul tău rezultă că nu există nicio soluție – oricum am face, numărul de câini tot crește; dacă adaugi însă la acest model o limită superioară – inclusiv tu zici că ar exista așa ceva, chiar dacă e mare, rezultă diferența între metode; uită-te și tu pe https://docs.google.com/spreadsheet/ccc?key=0AroLImxxR-1cdGptN0FhZUxRWFJhdXFoc3ljNmxGcEE – vei observa că atunci când avem o limită – de exemplu 100.000, după vreo 20 de ani avem 2 rezultate diferite pentru variantele abordate:
a: 100.000 câini existenți, 420.000 de câini omorâți; după ce se ajunge la 100.000 de câini, nu se schimba absolut nimic, poți să ajungi și pana în anul 3000;
b: 100.000 de câini existenți, toți sterilizați; au fost sterilizați în total 105.000 câini; în vreo 15 ani dispar cu toții;
Modelul de calcul este foarte, foarte simplificat; câinii mei sterilizați nu mai mor decât la sfârșit, de exemplu. Dar chiar dacă mai umbli la cifre, rezultatul este același, cu o singură excepție: dacă numărul de câini omorâți anual, în modelul a, depășește creșterea lor naturală; totuși, tocmai acest lucru este contestat de studiul OMS citat mai sus (pentru o populație canină foarte mare). Pun aici chiar o parte relevantă, în format imagine, de la pagina 75:
În continuare, zici că Oradea a fost doar un exemplu, un fel de mostră gratuită pentru ceva care se plătește ulterior scump. Eu l-am comparat cu Brașovul, unde omorârea este posibil să fi dus la același rezultat. Diferența este dată, totuși de prețuri.
Aș mai avea argumente de adăugat, dar deocamdată mă opresc aici. Sper că accepți această confruntare de idei și vei veni, din nou, cu argumentele tale la cele afirmate de mine.
Vă invit la un exemplu concret, Tulcea: câinii sunt adunaţi la solicitarea şi notificarea cetăţenilor, sunt menţinuţi 14 zile în padocuri, după care sunt eutanasiaţi. În cazul în care se solicită adopţia se trece la sterilizare, microcipare pe cheltuiala celui care face solicitarea.Metoda e conforma cu practica europeană, deşi durata de menţinere în padocuri variază. în California sunt menţinuţi 3(trei) zile după care se trece la eutanasie…
Argumentaţia contine câteva sofisme tocmai pentru a demonstra că eutanasia nu e solutia.(ce văd eu e că argumentele contra eutanasie sunt citate şi repostate din site în site…)
Argumentele d-vs le-aş fi considerat valide şi absolut veridice doar dacă eutanasia e percepută ca o măsură unic aplicabilă, o singura dată pe an…
1. „eutanasia mentine in strada caini nesterilizati/nevaccinati antirabic/neidentificati/nemonitorizabili/potential migratori/agresivi iar sterilizarea mentine in strada caini sterilizati/vaccinati/identificati/monitorizabili/stabiliti intr-un teritoriu”
gresită comparatia! e un exemplu clasic de sofism! Presupuneti că o metodă de control a populaţiei canine, defineşte primordial existenţa populatiei respective. Căinii există invariabil pe străzi cu sau fără eutanasiere, cu sau făra sterilizare. Eutanasierea elimină fizic căinele de pe străzi. Sterilizarea îl menţine…
2″ eutanasia incurajeaza migratia, lasand gol un teritoriu din care s-au extras caini care vor fi inlocuiti de alti caini, in timp ce sterilizarea securizeaza zonele in care sunt intorsi caini neagresivi impiedicand patrunderea cainilor agresivi” Afirmatia asta conţine două chestii – presupune că migraţia îi va inlocui complet pe cei „procesaţi”, ceea ce d-vs trebuie să demonstraţi întrucât susţineţi afirmatia!; şi conceptul „căiniilor agresivi” ce presupune că maidanezii nu socializează, că nu se vor asocia formând haite. Realitatea e că în momentul în care haita s-a format, orice câine din componenţa ei, devine un câine agresiv. Si sincer, mi-e irelevant că mai apare un câine la loc, când 20 au fost ridicaţi. Si acest nou venit va fi reclamat, prins şi „procesat”…
3. „eutanasierea mentine constant nr. de caini din strada, ani de zile (cainii neridicati se inmultesc cu o rata direct proportionala cu rata extragerii lor din teritoriu) in timp ce, pe termen mediu si lung, sterilizarea reduce nr cainilor din teritoriu.”
Asta e strict adevărat doar dacă legea face ca rata ridicării de pe stradă – nr capturaţi per zi + durata legală în padocuri – să fie egală cu cea a inmulţirii. Dacă rata ridicării e mai mare, afirmaţia d-vs devine invalidă. Legea din 2002 aplicată la Tulcea nu vă confirmă iarăşi ipoteza
Capturarea și eutanasierea câinilor vagabonzi este practicată în țările civilizate și dă rezultatele scontate. Cu o singură condiție: numărul de animale de la care se pornește să fie redus – undeva sub capacitatea de procesare a hingherilor pe o perioadă de 3 luni.
Cred că aceeași condiție este îndeplinită și la Tulcea – foarte bine! Problema este că o asemenea soluție nu funcționează în cazul unui număr mai mare de câini – vezi București. Iar aici, singurii care profită de pe urma uciderii câinilor sunt hingherii, plătiți în funcție de animalele omorâte. Așa că interesul lor și, de multe ori, al autorităților locale, nu este să dispară câinii, ci să aibă de unde „culege” cât mai mulți.