Chiar în ultimul articol scriam despre comentariile mele pe tema Roșia Montană publicate prin alte părți. În prezent atenția îmi este reținută de un reportaj de atmosferă de pe totb.ro – Roșianul din spatele salopetei Gold Corporation. Anonim. Deși am răspuns la mai multe comentarii ale unor susținători fervenți ai cianurii RMGC, unul dintre ele m-a cam enervat:
domnule Papuc, cand cineva se opune exclusiv unei companii comerciale, ignorand restul exploatarilor de suprafata din tara (daca asta ar fi problema) sau ignorand restul exploatarilor cu cianuri (daca asta ar fi problema) cum se cheama? Se cheama ca se opune unei singure companii, iar sa spui ca faci asta dezinteresat e o Ipocrizie. Asta-i campania “salvati” Rosia Montana. Care nu investeste nimic in ajutorul oferit comunitatii, adica nimic, spre deosebire de RMGC. Care nici macar nu lucreaza spre interesul declarat al comunitatii, spre deosebire de RMGC. Dar aici intervine salvarea cu forta, care e o Ipocrizie si mai mare. E atat de mare incat sunt convins ca e unica in lume.
Din enervare, am adunat mai multe informații pe care le citisem și a ieșit un comentariu cam lung. Și dacă tot am uzat tastele, am zis să uzez un pic și combinațiile Ctrl-C și Ctrl-V:
Comentariul meu despre Roșia Montană:
Nu se opune nimeni unei companii pentru că nu îi plac inițialele sau înregistrarea acționarului majoritar în Barbados (bine, ăsta nu e chiar un aspect care să scoată în evidență seriozitatea firmei).
Dar uite niște detalii despre proiect și firma părinte – rog a fi corectat dacă greșesc pe undeva:
– a fost propus inițial de un anume domn Frank Timiș, experiență ZERO în minerit;
– RMGC este o firmă nou creată, cu experiență ZERO în minerit;
– acționarul principal al RMGC – Gabriel Resources – experiență ZERO în minerit.
Cu toate aceste date (experiență ZERO în minerit), ei vor să facă cea mai mare mină de aur din Europa (dacă nu și din lume), în care s-ar folosi de 13 ori mai multă cianură decât totalul folosit acum în Europa, care prevede crearea unui lac de steril și cianuri cu un baraj mai mare decât cel de la Vidraru.
În afacerea asta, România pierde sigur, la Roșia Montană:
– patru munți (dinamitați);
– o vale (umplută cu steril și cianuri);
– o serie de vestigii istorice vechi chiar și de 2000 de ani;
– tot aurul din subsol.
Iar de câștigat câștigă… păi câștigă ceea ce promite Gabriel Resources, nu? Rămâne de văzut…
De partea cealaltă, Gabriel Resources câștigă ce rămâne din scăderea costurilor de producție din:
– minim 44% (estimarea RMGC) din aurul și argintul nostru;
– 100% din toate celelalte minerale de la Roșia Montană.
Iar de pierdut are:
– un sediu pe undeva prin Barbados (poate să fie și o garsonieră, sau poate chiar numai o căsuță poștală, nu știu cum or fi legile pe acolo)
– capitalul strâns la bursa canadiană prin faptul că au afirmat că dețin licența de exploatare a aurului de la Roșia Montană.
Deci cum se cheamă cei care ignoră toate aceste „detalii minore” care zic multe despre credibilitatea proiectului și a companiei părinte și propovăduiesc sus și tare cum o să curgă lapte și miere în România, dar numai după ce servim porția de cianuri la Roșia Montană?