În plină recesiune globală, în perioada 2008 – 2009, probleme structurale importante ale economiei grecești încep să iasă la suprafață. Pe fondul unor deficite bugetare majore, în 2010 situația Greciei este foarte dificilă, ajungând la o datorie publică de circa 130% din PIB. La acel moment, Grecia beneficiază de ajutorul Fondului Monetar Internațional, al Băncii Centrale Europene și al Comisiei Europene – așa zisa Troică. Soluția oferită grecilor: austeritate pe pâine.
După cum prevedea, de altfel, teoria economică, practica a demonstrat că „rețeta” Troicii a fost greșită. La începutul anului 2015, datoria Greciei a ajuns la 177% din PIB – consecință firească a scăderii PIB cu mult peste estimările FMI:
Grecii au aplicat cerințele creditorilor, astfel că, în anul 2014, conform datelor FMI, aceștia au înregistrat:
- balanța primară (venituri – cheltuieli, fără cheltuielile cu rambursarea împrumuturilor) pozitivă: +1,5% din PIB.
- balanța ajustată ciclic (venituri – cheltuieli totale, inclusiv cheltuielile cu rambursarea împrumuturilor, raportate la PIB-ul potențial) pozitivă: +1,6% din PIB
- cel mai mare surplus primar ajustat ciclic din zona Euro: 5,4% (media pentru zona Euro este de 1,2%, Germania a obținut 1,9%)
Sursa: FMI
Ce rezultă din aceste date?
- Grecia nu are nevoie de bani pentru cheltuielile proprii, ci doar pentru plata datoriei.
- Dacă ar reveni la potențialul său de creștere economică, Grecia ar putea să-și plătească și datoriile fără probleme.
Având în vedere situația, soluțiile economice posibile pot viza tăierea datoriilor (sau înghețarea plăților pentru câțiva ani, după cum propune chiar fostul șef al FMI, de exemplu) și / sau creșterea economică.
Grecii au început negocierile cu propuneri care urmăreau o combinație între cele două direcții de acțiune. Ce răspuns au primit? „NU, noi vrem un surplus primar și mai mare”. Bun, guvernul grec a înghițit și broasca asta, deși era destul de departe de baza lor de negociere. Dar nici așa nu a fost bine – măsurile concrete propuse de greci pentru a mări și mai mult surplusul nu au fost acceptate de negociatori, aceștia au vrut să impună altele, țintite tocmai pentru a demola coaliția de guvernare din Grecia:
„(…) many European leaders want to see the end of prime minister Alexis Tsipras’ leftist government. After all, it is extremely inconvenient to have in Greece a government that is so opposed to the types of policies that have done so much to increase inequality in so many advanced countries, and that is so committed to curbing the unbridled power of wealth. They seem to believe that they can eventually bring down the Greek government by bullying it into accepting an agreement that contravenes its mandate.”