Interviu pentru TOTB.ro

Am primit de la Camelia Jula de la totb.ro niște întrebări privitoare la implicarea mea în discuțiile pe tema proiectului RMGC de la Roșia Montană. Mai jos găsiți întrebările ei și răspunsurile mele:

1. Cum si de ce ai ajuns preocupat / interesat de subiectul Rosia Montana?

Prin vara anului 2011 aveam vag habar despre o exploatare auriferă la Roșia Montană, împotriva cărora vociferau ceva ecologiști care nu-și găseau altceva mai bun de făcut. Mai vedeam un banner pe net, o reclamă sau chiar emisiune la TV cu băieții buni de la RMGC. Una peste alta, din punctul meu de vedere era un lucru mărunt care se întâmpla undeva prin Apuseni.

Toate bune și frumoase. Dar, într-o zi, aud eu la televizor cum domnul președinte îi soma pe politicieni să-și vină în fire și să dea mai repede avizele necesare începerii exploatării, că trebuie să producă aur pentru BNR. Dacă problema a ajuns la urechile și în gura președintelui țării, înseamnă că e ceva de importanță națională. Și așa a început incursiunea mea în vizuina iepurelui, descoperind, la fel ca Alice, o lume fantastică.

2. Cum urmaresti ceea ce se scrie pe acest subiect – zilnic sau din cand in cand, prin rss-uri, prin social media sau alte metode?

Sunt înscris prin RSS la mai multe site-uri care au ca subiect proiectul de la Roșia Montană sau au frecvent articole pe această temă: totb.ro, Lupta pentru Roșia Montană, ROSIA MONTANA – PRO SIT UNESCO, articolele lui Mihai Goțiu de pe VoxPublica. Din greșeală m-am abonat la blogul Rosia Montana Simpla, iar după ce am văzut orientarea autorului anonim, am decis să-l păstrez în lista mea de feed-uri – este chiar interesant să urmărești cum un șomer din Roșia Montană scrie cam câte două articole pe zi. Apropo, nu ați vrea să îi oferiți voi un job? Nu de altceva, dar curând va rămâne fără sursa de finanțare pentru blog, de îndată ce „investitorii strategici” de la Gabriel Resources vor pleca acasă cu coada între picioare.

3. Cum ai ajuns (ce anume te-a determinat) sa combati postarile vizibil „PR”-iste (ale companiei interesate) pe tema Rosia Montana?

Pe vremea când eram legat la ochi pe tema proiectului de la Roșia Montană mă informam despre ce se mai întâmplă în țară din câteva ziare, dar mai ales Gândul. Periodic apărea câte un articol scris frumos despre beneficiile proiectului. Mai citeam uneori și câteva comentarii – erau oameni care considerau că proiectul este dăunător, dar și alții care îl susțineau.

Cam așa vedeam lucrurile atunci, cu mai puțin de un an în urmă. Sunt convins că în prezent există în România persoane în general informate care au o imagine similară despre ceea ce înseamnă Roșia Montană. Iar atunci când le răspund postacilor, nu o fac pentru a-i convinge pe ei, ci pentru a oferi informații cât mai complete unui nehotărât pe care l-ar putea arunca Google exact în schimbul de replici  pe această temă.

4. Documentarea nu este o munca usoara, dar postarile tale mereu au aratat ca esti documentat temeinic si cunosti bine subiectul – cum reusesti sa fii mereu in tema, sa ai informatii la zi si sa sintetizezi atat de bine aceste informatii?

Am precizat mai sus câteva surse de unde primesc zilnic informații cu privire la subiectul Roșia Montană. De fiecare dată când citesc ceva interesant, care îmi oferă informații noi, memorez pagina în bookmarks. Acolo am un director Roșia Montană și până la două niveluri de subdirectoare, în funcție de temele abordate: efectele poluării, studii experți, etc. Astfel, îmi este ușor să regăsesc ceea ce am citit la un moment dat.

5. Cat timp implica aceasta activitate (pentru ca, totusi, in cazul unor articole, chiar la noi pe site, ai avut multe interventii, extrem de bine argumentate si asta in mod cert implica timp si rabdare)?

Nu am stat să contabilizez timpul ocupat de această preocupare. Mă informez cu privire la mai multe subiecte, Roșia Montană este doar unul dintre ele. Iar dacă timpul îmi permite la un moment dat, sau dacă citesc comentarii care mă incită să răspund, intru în discuție prin comentarii. Iar dacă intru în horă, greu mă mai desprind din schimbul de replici – asta se poate observa și din orele târzii din noapte la care am postat unele comentarii (a se ține cont că dimineața mă trezesc pe la 6 ca să merg la serviciu, pentru că spre deosebire de unele dintre persoanele pe care le contrez, eu nu câștig nimic de pe urma postărilor mele).

6. Ce anume te deranjeaza cel mai tare la activitatea acestor postaci, la acest tip de PR sau propaganda, daca e sa ii spunem asa?

Mă deranjează că există postaci. Dar nu pot schimba asta, așa că îmi impun să trec peste acest lucru. Mă deranjează mult mai mult atitudinea celor care îi atacă pe ei, chiar numai prin a-i numi direct postaci – cred că astfel le conferă mai multă credibilitate. Totodată, mă deranjează cei care încearcă să-i combată pe postaci fără argumente sau cu informații greșite – oamenii RMGC sunt bine informați și speculează orice greșeală: revenind la cititorul ocazional trimis de Google în mijlocul schimbului de replici, îl putem pierde ușor în favoarea taberei pro RMGC (locuri de muncă, investiții și alte teme susținute sus și tare de mulții lor purtători de vorbe) dacă citește o informație falsă oferită ca argument împotriva proiectului – cu siguranță acolo se va ivi rapid un postac bine pregătit care să o catalogheze ca minciună intenționată.

7. Ce efecte crezi ca are aceasta inclestare asupra cititorilor (sa le spunem categoria „nehotarati”), ma refer la inclestarea dintre propaganda postata de postaci si argumentele, semnele de intrebare sau opiniile venite de la voi, cei care demontati propaganda postacilor?

Din proprie experiență, aceste schimburi de replici sunt deosebit de obositoare pentru cititor. Iar oamenii RMGC au experiența necesară pentru a le face chiar mai obositoare: în lipsa argumentelor deturnează discuția spre teme diferite. Dacă vrem să-i convingem pe nehotărâți că avem dreptate trebuie să evităm capcanele și să ne oferim argumentele cât mai clar și la obiect. Cel puțin în mediul online trebuie să învingem RMGC cu arma informațiilor, le ajunge că au majoritatea instituțiilor de presă în buzunar.

8. Ai cunoscut vreodata pe cineva (in mod direct) care sa fie „postac” platit? Cum ti se pare aceasta indeletnicire, sa-i spunem (pentru unii este un job), ce parere ai despre acest gen de practica din PR-ul modern?

Nu am cunoscut niciun postac. Cred că este destul de tristă situația celor care au de îndeplinit acest job, indiferent cât de mult sunt plătiți pentru asta – conștiința ar trebui să nu poată fi cumpărată cu niciun preț, dar realitatea tristă ne demonstrează că în prezent conștiințele se vând pe doi bani la colț de stradă.

Această practică nu are caracter de noutate – numai canalul prin care se transmite propaganda este diferit. „O minciună spusă destul de des devine adevăr”afirmația de acum un secol este și mai mult valabilă, având în vedere căile de pe care ne poate invada minciuna zi de zi. Dar să nu uităm că, din fericire, în ziua de azi, avem posibilitatea să contracarăm propaganda și minciunile – Internetul încă liber face ca adevărul să fie la o căutare pe Google distanță.

9. Exercitiu de imaginatie: cum arata, in viziunea ta, un postac (cum ii vezi tu pe cei pe care ii combati, ti-i inchipui in vreun fel sau ramai la lupta calculata a argumentelor)?

Chiar nu mă preocupă postacii ca persoane. Mă rezum doar la contracararea propagandei răspândite de ei.

10. Ai mai scris si pe alte subiecte, nu numai pe Rosia Montana, asa ca, din toata experienta ta adunata, au fost cazuri cand ai simtit ca voiai sa iesi din calculator, sa ajungi fata in fata cu omul pe care il combateai si sa ii spui vreo doua, asa, de la obraz, cum zice vorba din batrani? 🙂 Ai simtit vreodata ca discuti cu un disc stricat, care repeta acelasi cantec obsesiv si ca toata truda ta ar fi inutila, in dezbaterea respectiva? Si daca ai simtit asa ceva, ce ai facut: te-ai retras sau ai continuat lupta?

Nu prea am simțit nevoia să jignesc pe cineva. Deși pun suflet în toate discuțiile în contradictoriu, încerc să îmi respect interlocutorul și sunt conștient că de cele mai multe ori nu pot influența părerea unui contra-opinent care este convins că poziția sa este cea corectă.

În cazul postacilor RMGC, nu ei sunt publicul meu țintă, ci cei care ar putea citi comentariile. De cele mai multe ori citeam aceleași argumente pe care le-am contrazis în comentarii anterioare. Inițial m-a iritat că trebuie să repet contra-argumentele, apoi mi-am amintit de combinația magică Ctrl-C, Ctrl-V – dacă ei pot, noi de ce să nu o folosim?

11. Care crezi ca este rolul luptatorilor antipostaci (pentru ca, din fericire, sunteti vreo cativa, parca tot mai multi) in povestea Rosia Montana, cu o miza atat de mare si cu un lobby-ist chiar in persoana presedintelui Romaniei, pentru RMGC? Pentru ca este clar ca vorbim de un rol al vostru, cata vreme postacii au aparut cu misiunea de a sustine interesul companiei…

Rolul „luptătorilor antipostaci” este să aducă la suprafață, cel puțin în mediul online, toate acele „detalii” ale proiectului pe care RMGC vrea să le țină sub preș. Suntem mulți, avem adevărul de partea noastră, trebuie doar să știm cum să îl prezentăm celor care nu au încă idee despre implicațiile proiectului RMGC.

12. As vrea sa zic „spune-mi un mesaj pentru postaci”, cum fac reporterii de sport inaintea unui meci, dar nu vreau sa cadem in cliseu la final 🙂 Asa ca intrebarea asta nu este o intrebare, ci te rog pe tine sa spui orice altceva doresti in afara de raspunsurile la intrebarile de mai sus 😉 Orice simti ca doresti sa adaugi 😉

În întrebările și răspunsurile de până acum ne-am concentrat pe RMGC și postacii lor. Trebuie să fim însă cinstiți și să recunoaștem că ei își fac treaba destul de bine – profită de sistem pentru a câștiga cât mai mult. În schimb, autoritățile statului, cei care sunt plătiți de noi și ar trebui să aibă în vedere binele nostru, uită tot mai des care le este rolul. Lor trebuie să le demonstrăm că nu pot face chiar orice vor, că avem un cuvânt de spus.

Cazul Roșia Montană demonstrează că se poate: o mână de oameni simpli au ținut piept unei companii cu multe milioane de dolari în spate și autorităților publice care au venit cu căciulile în mână să prindă cât mai multe firimituri de la masa bogaților. A durat 12 ani, dar azi sunt în atenția întregii țări și foarte aproape de victoria finală împotriva RMGC.

Tagged , , , . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*